CELE MAI POPULARE ÎNTREBĂRI DESPRE HOLOCAUST

CE A FOST HOLOCAUSTUL?

Holocaustul a reprezentat încercarea Germaniei naziste, a aliaților săi și a altor colaboratori de a ucide evreii din Europa. În cei șase ani ai celui de-Al Doilea Război Mondial, persecuția și opresiunea sistematică, birocratică, sponsorizată de stat și organizată de guvern au dus la moartea a șase milioane de evrei europeni de pe întregul continent.

Persecuția evreilor în Germania a început în 1933, aproape imediat după venirea la putere a naziștilor. Cu toate acestea, uciderea sistematică, în masă, a evreilor a avut loc în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. La început, acest lucru însemna ghetoizare și împușcări în masă în Europa Centrală și de Est. Apoi, între 1941 și 1945, au început deportările în centre de ucidere precum Auschwitz, Treblinka și Belzec, mai întâi din locații din Polonia ocupată și apoi din întreaga Europă ocupată. Această fază de ucidere sistematică a fost numită de naziști „Soluția finală a problemei evreiești”.

Cu toate acestea, în Uniunea Sovietică, evreii au fost uciși în cea mai mare parte prin împușcări în masă: aproape o treime din victimele Holocaustului au fost ucise acolo unde locuiau sau în apropiere, fără a fi duse în ghetouri sau lagăre. Nici căutarea de către naziști a victimelor evreiești nu a fost limitată la Europa: evreii din Tripoli au fost deportați la Bergen-Belsen, iar alții din Benghazi au fost trimiși într-un lagăr de muncă din Austria.

Dallas Morning News acoperă subiectul Kristallnacht din Germania (11 noiembrie 1938). Credit foto: Wikimedia Commons

A FOST COMUNITATEA INTERNAȚIONALĂ CONȘTIENTĂ DE PERSECUȚIA EVREILOR DIN GERMANIA NAZISTĂ?

Discriminarea și persecuția derulate de către Germania nazistă asupra evreilor din Germania și, după martie 1938, din Austria, s-a făcut public și a fost relatată în mass-media internațională de către corespondenții aflați în Germania. Acei refugiați care au fost destul de norocoși să li se permită să părăsească Germania au adus cu ei știri despre realitățile vieții evreilor sub regimul nazist.

Pogromul Kristallnacht din noiembrie 1938 a fost prezentat pe primele pagini ale ziarelor din întreaga lume, adesea împreună cu fotografii ale sinagogilor în flăcări. De asemenea, au existat numeroase demonstrații publice care au protestat împotriva antisemitismului regimului lui Hitler, începând din martie 1933, după ce Hitler a ajuns la putere. Până la sfârșitul anului 1938, situația devenise în mod clar atât de rea, încât guvernul britanic a permis operațiunii Kindertransport să aducă copii evrei în Regatul Unit.

CE S-A ÎNTÂMPLAT ÎN TRANSNISTRIA?

Transnistria a fost un teritoriu situat între râurile Nistru și Bug, administrat de Regatul României între 1941 și 1944. Nu este identic cu regiunea actuală a Transnistriei, care este o dispută politică continuă între Rusia, Moldova și Ucraina. În timpul războiului, trupele române și germane au ucis între 150.000 și 250.000 de evrei români și ucraineni. Trupele române au acționat atât sub comandă germană, cât și din proprie inițiativă pentru a executa aceste crime.

La scurt timp după cucerirea teritoriului de către Axă de la URSS în 1941, evreii din orașul Chișinău au fost uciși prin împușcare, iar restul duși cu forța într-un ghetou unde au prestat muncă silnică.

În iarna 1941-42, trupele române au ucis aproape toți evreii din ghetoul de la Bogdanovka și din lagărele de la Domanevka și Ahmetcetka. Un ghetou (sau „colonie”, descrierea dată de trupele române) de la Mogilev a avut numeroase decese cauzate de tifos. Lagărele de la Peciora și Vapniarka au cauzat, de asemenea, decese în masă. Cel puțin 270.000 de evrei români au fost uciși în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Deportarea evreilor români în Transnistria (1941). Credit foto: Muzeul Memorial al Holocaustului din SUA/Administrația Națională pentru Arhive și Evidențe

CE ERAU MARȘURILE MORȚII?

Pe măsură ce Frontul de Răsărit cădea, în vara anului 1944, naziștii au început să mute deținuții în lagărele din Polonia ocupată spre vest, către și în Reich. Pe măsură ce toamna s-a transformat în iarnă, mii de prizonieri înfometați au fost evacuați spre vest, cel mai des pe jos (uneori în vagoane neacoperite) și îmbrăcați doar în uniformele lor subțiri din lagăr. Trupelor germane li s-a ordonat să împuște toți prizonierii care nu puteau să țină pasul sau să se dea jos din trenuri. În plus, mii de oameni au pierit din cauza foametei, a epuizării și a condițiilor meteorologice: temperaturile din acea iarnă au scăzut sub -17 Celsius (0 Fahrenheit). Aceste mișcări au devenit cunoscute sub numele de marșurile morții.

Evacuările au fost făcute din trei motive: pentru a împiedica Armata Roșie să elibereze martori ai atrocităților naziste (așa cum se întâmplase la Majdanek în iulie 1944); pentru a păstra posibila valoare a muncii prizonierilor; și din convingerea că deținuții evrei ar putea fi folosiți ca ostatici sau monede de schimb în negocierile cu aliații.

Relatările din marșurile morții sunt printre cele mai îngrozitoare ale Holocaustului. Supraviețuitorii își amintesc un ritm istovitor și o brutalitate permanentă. Traseul unuia dintre ultimele marșurile ale morții de la Auschwitz, în ianuarie 1945, poate fi stabilit prin urmărirea gropilor comune ale celor găsiți de sătenii și orășenii polonezi de-a lungul traseului.

Partizanii Bielski. Credit foto: Muzeul Memorial al Holocaustului din SUA

CUM AU LUPTAT EVREII DIN PUNCT DE VEDERE FIZIC?

Rezistența armată organizată a fost unul dintre principalele moduri în care evreii s-au opus persecuției naziste în Europa ocupată de germani.

Evreii au format grupuri de rezistență armată în peste 100 de ghetouri din zonele ocupate din Europa de Est. Organizatorii acestor grupuri de rezistență erau tineri bărbați și femei care nu doreau să-i lase pe germani să stabilească când și cum vor fi uciși. Mișcările de tineret evreiești – în special Hashomer Hatzair – au fost esențiale pentru crearea acestor grupări de rezistență.

Pe lângă încercarea de a organiza răscoale, grupurile subterane evreiești i-au ajutat pe evrei să evadeze din ghetouri și, acolo unde a fost posibil, să se alăture grupurilor partizane pentru a lupta împotriva germanilor și a complicilor lor.

Au existat revolte armate în unele ghetouri și în mai multe lagăre, printre care Treblinka, Sobibor și Auschwitz. Cea mai faimoasă dintre aceste revolte a fost Răscoala din Ghetoul Varșoviei, în care luptătorii ghetoului au ținut piept trupelor germane timp de aproape o lună, din 19 aprilie 1943 până la 16 mai 1943.

Sursa: https://aboutholocaust.org/ro

Добавить комментарий

Ваш e-mail не будет опубликован. Обязательные поля помечены *